Mony Bordeianu, unul din fondatorii trupei Phoenix, idol carismatic pentru mii de tineri in anii ’60, a vorbit pentru monitorul inaintea primelor sale cintari la Cluj. Acesta a facut senzatie la ambele concerte pe care Phoenix le-a sustinut la Cluj vineri seara.
Redactor: Cum a inceput povestea Phoenix?
Mony Bordeianu: Eu cu Nicu eram prieteni inainte de trupa. Cam pe la 12-13 ani ne-am cunoscut la baza sportiva USODA din Timisoara. Acolo inotam, jucam prinsa, faceam sport impreuna, la canotaj. Am inceput sa cintam la ghitara, in parc, eram fiecare in cite o trupa. La un moment, cumva s-a legat ca facem noi o formatie. Asa s-a facut trupa Sfintii, cu Bela Camocsa, Claudiu Rotaru si eu la tobe. Trei ghitari si eu bateam o toba de pionier. Am luat apoi un tobosar si eu am trecut in fata ca solist si cintam pe la diferite baluri pentru studenti si elevi. Prin ‘64 am inceput sa compunem. Cintam Beatles si Stones si tot ce era pe atunci la moda, ne-am consolidat formatia si cintam apoi de doua ori pe saptamina la Club Lola.
Cum vedeati atunci viitorul trupei?
Noi il vedeam roz, mai ales dupa ce am scos primele discuri, aparitii la televiziune… Credeam ca asa va fi mereu. In ‘70, insa, a trebuit sa plec. A fost foarte greu. Actele pentru ca familia sa plece in SUA au fost depuse in ‘58 si au venit in ‘70. As fi rupt familia daca ramineam, n-ar mai fi plecat nici ei. Am stat vreo 7 ani in State. La inceput mi-a placut, am vazut multe concerte, am facut si acolo o formatie, dar n-avea nivelul muzical al Phoenix. Am lasat asta, am lucrat, m-am intors dupa 2 ani in tara, m-am casatorit si iar m-am intors in SUA. In ‘77 baietii erau in Germania si Nicu m-a sunat: „Ce faci? Daca ai chef vino sa cintam iar impreuna“. Am facut o valiza sa vin pentru 2 saptamini in Germania sa vad daca se leaga si am ramas acolo. Am cintat cu ei aproape 2 ani, dupa care iar s-a despartit formatia. Nicu a ramas in acelasi oras cu mine. Ne mai intilneam, cintam, el a facut Transsylvania Phoenix.
Ce probleme aveati cu autoritatile?
Politia ne siciia tot timpul. Se luau de cum ne imbracam, ne trageau de par, ajunsesem odata sa ma bat cu un politist. Totusi, Securitatea nu ne avea asa la ochi prin ‘70, cind am plecat eu. Pe undeva, n-au inteles ei asa de bine textele „Vremuri“ si „Canarul“, ca erau foarte explicite, dar nu s-au legat de ele. Ni se dadea o anumita libertate, eram cunoscuti si se mai inchidea cite un ochi cind faceam cite ceva. Am cintat la Balul Bobocilor de la IATC Bucuresti, unde erau fiicele si fiii alora si toti de la partid. Ne-au chemat apoi: ca de ce cintam in engleza, de ce purtati camasi din astea cu flori, de ce nu purtati pulover pe git. Data viitoare am aparut cu pulover pe git: de ce nu v-ati luat niste camasi frumoase cu flori? Ma rog, chestii asa de inutile, de care in alte tari nu se leaga nimeni. Din cauza acestui sistem timpit si formatia, zic eu, s-a despartit de atitea ori. Daca am fi fost un alt fel de tara, probabil am fi ramas cu toti aici si am fi ajuns ca Rolling Stones.
Cum ati reactionat cind ati auzit de fuga baietilor din tara?
M-am bucurat. Credeam ca au sa reuseasca in strainatate, ca vor ajunge departe, insa in momentul acela, in anii ’78-’80, din pacate lumea din Vest inca nu era gata pentru asa un fel de muzica. Acum toti cauta world music, etno music, ar avea mare succes. Dar acum statul roman iar nu-i ajuta. In loc sa le organizeze un turneu in strainatate trimit balamuci din astia…
Pentru prima data la Cluj
Cum a fost intoarcerea in tara?
Foarte frumoasa. Erau trei generatii la concert si toti stiau textele. Am cintat in Bucuresti si-n Timisoara. Cind am cintat acasa erau toti cei de pe vremuri, a fost ca o reintilnire. Dupa ce am fost decorati ca si cavaleri am dat destul de multe concerte in tara. Am facut un disc mai nou, cu bucati care s-au adunat asa, de-a lungul anilor, pe care le-am tot scris si acum incercam sa cintam cit se poate de des.
Sinteti dezamagit de muzica romaneasca de acum?
Da. Fiecare generatie cu gustul ei, dar de ce trebuie ca romanii sa faca rap, ca si negrii? Ceva de calitate sau o trupa care are ceva de spus n-am auzit de mult in Romania. Dar asa e, cind nu ai contra cui sa spui ceva faci texte mai altfel. Si pe discul nou, care e in mare parte in engleza, sint putine bucati care au un mesaj, cele mai multe sint de dragoste. Contra a ce sa rebelezi azi?
Cum vedeti Internetul in promovarea muzicii?
O idee foarte buna. Din pacate nu-s atit de versat in chestia asta ca sa pot sa fac asa ceva. Trebuie un om care sa faca asta, niste bani… Am pus ceva piese pe niste platforme, fortress.de si Jamento.
Ati mai cintat la Cluj?
Cred ca nu am fost inca niciodata la Cluj, nici pe vremea aia, cind eram cu Phoenix in tara.
In ce domenii ati lucrat?
In SUA am lucrat la o fabrica de textile, in Germania la una de masini, apoi am facut o scoala de manageri si am fost importator de stivuitoare. Acum sint la o fabrica de mezeluri si fac exporturi pentru ei.
Aveti regrete?
De obicei sint un tip care zice ca asa a fost sa fie si nu regret… Bineinteles ca pe undeva imi pare rau si nu ma simt bine in jobul asta. Mi-ar placea sa fiu tot timpul pe scena si sa cint. Dar pentru asta ar fi trebuit formatia sa ramina impreuna si iar ne intoarcem la vechea poveste, cu situatia politica…
„Nu s-a schimbat nimic din tinerete“
Ati tinut legatura cu ceilalti?
Da, cu toti. In 2007 am fost la Timisoara si am cintat cu Bega Blues Band, formatia lui Kamocsa. M-am intilnit tot atunci cu Pilu, fostul tobosar, cu Kappl am facut si un disc pe vremuri, in Germania.
Ce muzica ascultati acum?
De toate. De la Linkin Park, pina la Beyonce, Killers sau Amy Winehouse. Imi cumpar mai rar CD-uri… In rest ma uit la MTV si la Viva. Urmaresc si trupe care nu sint in hit-parade. Ascult cam totul, insa rar gasesc ceva special. Recent am remarcat vocea lui Chris Martin. Mai ascult cite un chitarist bun, imi place Satriani sau cintareti cu voce interesanta, cum e Rod Stewart. Ma intereseaza mai putin tehnica si mai mult o melodie frumoasa.
Planuri?
Sa iasa discul, la Roton, luna viitoare, mi-au promis un videoclip, sper sa aiba un mic ecou.
Cum va simtiti pe scena?
Nu s-a schimbat nimic din tinerete. E o placere pentru mine sa fiu pe scena, ma bucur si incerc sa bucur si publicul.
V-ati cautat dosarul la CNSAS?
Nici nu ma intereseaza.
Concerte de zile mari
Mony Bordeianu a facut senzatie la ambele concerte pe care Phoenix le-a sustinut la Cluj vineri seara. Recitalul de la Casa de Cultura a Studentilor (CCS) a inceput cu „Ciocirlia“, insa primele piese au fost marcate de o defectiune suparatoare la sonorizare, remediata insa chiar inaintea aparitiei pe scena a fostului solist. Publicul care aproape a umplut sala CCS s-a ridicat, a aplaudat si a cintat cu Bordeianu piesele lui consacrate, „Stiu ca ma iubesti“, „Vremuri“ sau „Canarul“. Desi au lipsit de pe scena membri vechi ca Baniciu, Mani Neumann sau Kapl, Phoenix s-a impus din nou cu reorchestrari ingenioase, cu magia clapelor lui Marcinkiewicz, chitara lui Cristi Gram, tobele lui Tandarica, omniprezenta lui Ionut Contras, atitudinea impunatoare a lui Covaci sau vocea impresionanta a lui Bogdan Bradu. Repertoriul a fost reluat si cintat intr-un glas si cu publicul din clubul My Way, unde cintarea s-a prelungit pina dupa miezul noptii.
Autor: A consemnat Florentina TATAR | Data publicarii: 02/02/2009
Post a Comment